Alchimia din interior

Echilibrul cel de zi cu zi

Precum medievalii magi care isi duceau la capat vietile in cautarea pietrei filozofale, asa si noi, cei de acum, in alte recuzite si cu alte asteptari, "dovedite" de o stiinta in continua cautare si ea, deci nicidecum desavarsita, ne ducem vietile ratacind dupa "ceva". Elixirul de astazi nu mai ia forma telurica, materiala, ci il regasim intr-o forma difuza, in plan psihic. Poate fi un ideal proiectat de dorintele noastre sau poate fi o evadare din realitate.
Dar, ceea ce a ramas comun in perceptiile de atunci si de acum, este exterioritatea. Inca il cautam in afara.

In cel mai bun caz, exteriorul il putem folosi drept camp de observare si de intelegere a legilor naturii si a legilor Universului. Apoi insa, incet-incet, sa ne indreptam atentia inspre interiorul nostru. Acolo vom gasi aceleasi legi ale cosmosului, la o scara mai mica dar nu mai putin valoroasa: legea interconectarii, legea vibratiei, legea cauzei si a efectului, legea compensarii, legea atractiei, legea polaritatii, legea relativitatii.

Si prin prisma acestor legi sa ne continuam calatoria mentala vizualizand fiecare artera a corpului, fiecare conexiune creata in marea diversitate de tesuturi, fluide si organe. Sa privim cum fiecare celula isi cunoaste rolul si il indeplineste in armonie cu micul univers. Asa cum si noi intrupam un rol unic in marele Univers. Sa luam aminte la milioanele de globule increzatoare ca prin necontenita lor truda participa la realizarea binelui suprem. Sa intuim aroma schimbatoare a fluviului sangvin care devine poate mai amara, atunci cand aduna de pe maluri gandurile negre si emotiile negative, sau care devine poate mai dulce, atunci cand se simte acceptat in propria lui matca. Sa simtim tesuturile cu texturi diferite care stau in anticamera micului nostru laborator de alchimie: epiderma - cea care ne transmite prin simboluri mesaje din interior; muschii si oasele - paznicii fortaretei care prin sinergie devin cand scut, cand lance.

Si sa ascultam acum in liniste bataile inimii.
Sa deslusim fiecare unda sonora si fiecare vibratie: ni se reaminteste ritmul ancestral al promisiunii continuitatii vietii.